22 noiembrie 2012

joi, noiembrie 22, 2012 - 1 comentariu fain deja

Patania de la Ghimes cu omul de afaceri si Fordul Mondeo




Salutare dragilor. Deoarece mi-a amintit Mike mai devreme pe Facebook, astazi va voi povesti patania de la Ghimes din vara lui 2001, atunci cand impreuna cu Gelu si Mike am mers intr-un weekend memorabil sa petrecem cu cativa prieteni de-ai mei, studenti si ei.

S-a intamplat ca in prima seara sa fi venit, impreuna cu o pitipoanca, si un prieten de-al gazdei, cica mare om de afaceri prin Onesti. Va povestesc isprava prin prisma amintirilor si a anilor scursi de atunci. Asadar, seara ne-am incins la gratare, sprituri si cantari in jurul focului de tabara, asa cum ii sade bine drumetului si omului gospodar. Intamplarea a facut ca in acea vineri seara (24 august 2001) sa ploua din abundenta, fapt care pe mine si pe prietenii mei nu a parut sa ne deranjeze prea tare in acele momente. Cumva am mers toti la culcare, care cum a putut, prin cabanuta si prin masini. Noaptea a trecut.

Dimineata, mahmuri si ragusiti dupa corvoada, ne beam cafeluta la terasa cabanei, pe o vreme mohorata, cand marele om de afaceri decide sa scoata magaoaia lui de masina din curte. Abia atunci vazuram si noi isprava. Ce facuse, ce nu facuse tipul de cu seara, dar noaptea a sucit masina cu spatele catre cabana, pesemne sa-si regleze conturile cu pitipoanca cu pricina, iar cum pamantul mustea de apa, a reusit sa impotmoleasca Fordul in namol, de statea masina fix pe praguri suspendata. 

Ok, prietene, stai sa ne bem cafeluta si sa fumam tigara, si te ajutam noi, ce Dumnezeu...i-am spus impricinatului. 

In fine, dupa vreo 10 minute eram in jurul masinii vreo 6 tipi care speram sa scoatem masina la drum in 2 timpi si 3 miscari. Afaceristul ambala masina, noi ne trudeam sa impingem, dar baragladina nici ca se clintea. 

Ok, nu-i bai, zic. Trecem la planul B - am legat Fordul cu sufa si l-am tras cu 2 Dacii, a mea SuperNova si inca o Dacie Berlina 1300. Iarba uda, pamantul mlastinos, pozitia in sine si configiratia curtii nu ne-au avantajat deloc. De acum masina era afundata complet cu rotile in mocirla.



Tipul dispera; se facuse aproape 12:00 ziua, era amiaza, sotia il suna cu disperare, mai avea si nu stiu ce intalniri de afaceri prin Onesti, si el nu putea sa plece neam. La un moment dat trecea un ungur cu o caruta pe strada; imi amintensc si acum ca l-a oprit agitat si i-a cerut acestuia sa-l ajute, tragandu-l cu calul.  A batut ungurul calul, l-a afurist, s-a rugat de el, dar nici ca a fost chip sa urneasca masina din loc.

Afaceristul mai, mai ca innebunise de nervi. A iesit la drum si a catat agitat in toate directiile. Cum mergea el abatut pe drum, catre marea gara din Ghimes, tot pe partea noastra, a dat peste niste muncitori amarati de la Drumuri si Poduri. A  venit in graba cu acestia in curte, ca ultima sansa, sansa in care nu mai credea nimeni de acum...

Erau patru moldoveni de-ai nostri, de prin partile Sucevei, slabi si amarati ca vai de ei, de ne umpluse pe toti rasul. Acestia s-au dezbracat tacticos la bustul gol, s-au bagat toti patru cu bratele sub bara din fata a masinii, au ridicat toti odata masina, precum un urias cric pneumatic, cu tot cu soferul gras in ea, au impins-o in spate relaxat vreo 6-8 metri, pana aceasta a ajuns pe pamant stabil, dupa care au asezat-o frumos ca pe o jucarie acolo unde au vrut. 

Toti cei prezenti, care  am fost martori in acea dimineata la toata zbatarea si tumultul de mai devreme, am ramas stupefiati.



Linistea iscata a fost sparta brusc de un moldovean, care batea strident in geamul soferului. Cand acesta a deschis geamul fu intrebat intr-o moldoveneasca pitoreasca:

- Auzi, sefule, ce spui, vrei sa te intoarcem si pe partea cealalta, sa te rasturnam?

Moldovenii au plecat cu totii dupa doar cateva minute de munca, agale si bucurosi ca au bani de bautura, cu hainele pe brate. A plecat apoi in tromba si marele om de afaceri, cu masina plina de glod, iar noi am ramas incremeniti sa comentam ragaz de cateva ore deznodamantul ispravii.


Un comentariu: